Olimpiada la religie
     media: 5.00 din 3 voturi

postat de holografica in 2009-02-27 20:39 | General

oricat de ciudat ar parea pentru unii, 2009 este primul an in care se organizeaza olimpiada la materia religie.
privita cu ochi buni insa, reprezinta o noua provocare pentru elevii pasionati si interesati de acest domeniu care din diverse motive nu au ales sa faca seminarul teologic.
este de remarcat ca, alaturi de multe alte realizari, ca postul de televiziune trinitas, aceasta reusita apartine P.F. parintelui nostru patriarh Daniel .
astazi, in pragul fazei pe sector, le urez tuturor participantilor multa bafta si ajutor de la Domnul.

Doamne ajuta!


Peste vârfuri
     media: 5.00 din 1 vot

postat de holografica in 2008-11-22 00:26 | Versuri alese

de Mihai Eminescu

Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odată?


Pe aceeaşi ulicioară...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-11-22 00:24 | Versuri alese

de Mihai Eminescu

Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna în fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!

Şi aceiaşi pomi în floare
Crengi întind peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac să fie azi.

Altul este al tău suflet,
Alţii ochii tăi acum,
Numai eu, rămas acelaşi,
Bat mereu acelaşi drum.

Ah, subţire şi gingaşă
Tu păşeai încet, încet,
Dulce îmi veneai în umbra
Tăinuitului boschet

Şi lăsându-te la pieptu-mi,
Nu ştiam ce-i pe pământ,
Ne spuneam atât de multe
Făr-a zice un cuvânt.

Sărutări erau răspunsul
La-ntrebări îndeosebi,
Şi de alte cele-n lume
N-aveai vreme să întrebi.

Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia.

Vântul tremură-n perdele
Astăzi ca şi alte dăţi,
Numai tu de după ele
Vecinic nu te mai arăţi!


Departe sunt de tine...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-11-22 00:19 | Versuri alese

de Mihai Eminescu

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!


Sarută-mă
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-11-21 23:54 | Versuri alese

de Magda Isanos

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.


La poarta paradisului pierdut
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-11-21 23:35 | Versuri alese

de Vasile Voiculescu

Azi am trecut s-o vad, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit ...
Podoaba-n zdrenţe-i spânzură uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.

E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Şi, dând să intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de pară,
Ce freamătă, de vânturi zbuciumat.

Şi-n vijelia ce sa-ncins să-l bată,
Aprinsul plop acolo mi-a părut
Că-i sabia de foc neandurată
Pe care Heruvimul nevăzut
O flutura spre lumea blestemată
La Poarta Paradisului pierdut.


toamna
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-11-02 20:39 | Arta Poetica | Trackback

este toamna.
rosu si galben se unesc pe pamantul umed, frunze aluneca in zbor pe adierea vantului, lasand crengile goale si umilite... rusinate freamata si se lovesc unele de altele antrenand in zbor alte frunze...
cerul innorat plange adesea picaturi reci si ude de ploaie de toamna. un stol de randunele alearga in orizontul gri, departandu-se cu fiecare clipa.
e liniste si doar vantul se aude printre case. Pustiul coboara cu picaturile de ploaie ce se scurg ca niste lacrimi pe trupurile negre ale copacilor...
este toamna si pustiu.


Gândeste-te, n-ar fi păcat...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-11-01 00:02 | Versuri alese | Trackback

de Magda Isanos

Invata-mă cu ce să-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi rămas.

Invata-mă cu ce să-ncep si cum
să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a născut, cu truda ei intreaga,
pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodata n-o să stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pământ si sura vesnicie
să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;

si, fiindca-o să murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat să moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...

De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.


Strofe de-a lungul anilor
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-10-31 21:51 | Versuri alese | Trackback

de Lucian Blaga

Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?

Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?

Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?

Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?

Când îţi ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?

Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?


Melancolie
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de holografica in 2008-10-25 19:01 | General | Trackback

de Lucian Blaga

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.


pagina urmatoare >>

X
Termeni si conditii de utilizare